EDITORIAL. PSD Argeș a făcut concurență comediilor de pe scena Teatrului „Davila”

Două comedii spumoase au fost puse în scenă săptămâna trecută în județul Argeș. 

Prima a fost piesa „O noapte furtunoasă”, jucată sub luminile Teatrului „Alexandru Davila” - o reinterpretare penetrant de actuală în regia lui Laszlo Bocsardi și o reprezentație fabuloasă a echipei de artiști dominată de uriașul Constantin Cotimanis. 

A doua comedie, la fel de spumoasă, bine jucată și dureros de penetrantă a fost conferința de presă a PSD Argeș, în cadrul căreia - printre alte subiecte de interes actual - Organizația Județeană și-a exprimat mâhnirea profundă față de faptul că Mircea Drăghici a tot ratat șansa de a fi ministru, după refuzurile constante, aproape ritualice, venite dinspre Palatul Cotroceni. Firavele raze de soare ale dimineții nu puteau lumina tristețea care apăsa în încăpere, vlaga de a fi la guvernare era secătuită de durerea pierderii suferite de Drăghici, furia proletară împotriva președintelui dușman răzbătea în privirile încărcate de amărăciune ale vorbitorilor. 


Regretele colegilor de partid față de pierderile suferite au fost verbalizate de către vicepreședintele Ion Mânzână, pe care vă rog să-l privim ca pe un transmițător de mesaj, unul care poate comunica articulat, în tonalitatea potrivită și folosind corect limba română. 


Nu domnia sa ca personaj, ci întreaga conducere a organizației trebuie felicitată însă pentru sesiunea de umor involuntar creată vineri. Nu ai cum altfel, în condițiile în care – în spatele interpretării – niciunul dintre ei, de la Vlădică până la opinică, nu l-a vrut pe Drăghici ministru nici măcar cât a fost Geoană președinte! Refuzurile lui Johannis au fost ca o cură de aspacardin pentru majoritatea celor din PSD Argeș, convinși că derapajele de personalitate și excesele de putere ale deputatului nu ar mai fi putut fi temperate în niciun fel după obținerea unui mandat în Guvernul României. 


Aceste derapaje, asociate în mentalul partidului cu numele lui Mircea Drăghici, excedeau  cu mult capacitatea unei organizații fragile de a-l ține în frâu, iar promovarea sa ar fi creat o problemă imensă în interiorul PSD Argeș. Un dezechilibru serios de forțe pe care niciun alt om din formațiune nu avea capacitatea să-l balanseze la acest moment. Eșecurile promovării ca ministru au fost, așadar, o ușurare nesperată, iar regretele de vineri o interpretare artistică deosebită. 

Pentru PSD, stabilirea raportului de putere în organizație este o temă mult mai importantă decât potențialele, eventualele, necunoscutele realizări ale unui ministru cu buletin de Argeș, indiferent ce rol mesianic își atribuie acesta. 


Mesajul lui Drăghici conform căruia președintele României a ratat șansa de a intra amândoi în istorie (mesaj lansat imediat după primul refuz al președintelui) nu a făcut decât să acutizeze frământările celor din jur cu privire la cultul personalității – un atribut frecvent asociat deputatului argeșean - de care acesta ar suferi suficient de tare, încât să considere că o jumătate de mandat ministerial și un debut de autostradă îl vor plasa în programa școlară a viitoarei generații, alături de Ștefan cel Mare, Baiazid sau I.C Brătianu. Judecat așadar ca fiind obsedat de propria persoană, avid de putere, suferind de mania persecuției, perfid în relațiile interne, pătimaș și răzbunător, manipulat acasă, manipulator în București, Drăghici este monitorizat pas cu pas, mișcare cu mișcare și este departe de a stârni vreo empatie din partea colegilor care deplângeau vineri eșecul său prematur. 


Nici măcar cei care cred în teoria împăratului gol - conform căreia Drăghici ar trebui să primească puteri temporare pentru ca Bucureștiul să vadă în el trăsături și atribute pe care nu le cunoaște astăzi - nu o pot susține cu vigoarea necesară, aceasta implicând un soi de ruletă rusească în care nu poți știi în dreptul cui se va opri de fapt, la un moment potrivit, glonțul dulce al patriei. 


Un PSD Argeș care funcționează ca un organism viu are, la acest moment, activate toate mecanismele de autoapărare, cei care nu îl mai vor pe Șerban Valeca tura următoare nefiind nici pe departe cei care l-ar vrea, în schimb, pe Drăghici. 


La rândul lui, deputatul a demonstrat organizației că se descurcă foarte bine și fără ea și că are abilitățile necesare de a promova la București, de a merge pe sârmă și de a supraviețui oricărui tip de încercări, ceea ce înseamnă că seria de refuzuri de la Cotroceni nu a fost nici pe departe cântecul său de lebădă. „Pentru a deveni stăpân, politicianul postează în servitor” este o teorie de bază a politicii de pretutindeni pe care Mircea Drăghici a valorificat-o la potență maximă în ultimii ani, ignorând cu superioritate toate ironiile colegilor de provincie privind rolul său de argat al președintelui Dragnea, numind directori al căror CV nu a trecut niciodată prin faxul organizației, câștigându-și bătălie din postura de războinic solitar și înaintând cu perseverență pe drumul său către camarila prezidențială. 


Un PSD Argeș agitat de evoluția deputatului de la Curtea de Argeș și un deputat imun la angoasele grupării din provincie este prima secvență importantă dintr-un film care urmează să se deruleze din ce în ce mai intens în următorii doi ani, în care - așa cum a făcut în toate perioadele electorale - organizația va traversa în secvențe succesive etapa contracțiilor interne și externe până la momentul T0 al alegerilor. Moment în care, ca și când toată viața ar fi fost camarazi, animați de interesul comun și aceeași dorință de putere, vor acționa ca un corp unitar până la afișarea rezultatelor finale. 


Exact ca într-„O noapte furtunoasă”. Indiferent cine pe cine... în restul timpului, la momente de răscruce, se mobilizează toți pentru a-și salva onoarea de familiști.

 


Camelia Bădulescu
 
 
 
 
Sursa: Săptămânalul Ancheta