Statul a devenit un dictator, un mâncător de bani, care conflictualizează societatea

Agitația din jurul nostru, lumea care uită de propria persoană, deteriorarea psihică a individului, degringolada din sistemul de învățământ sunt aspecte îngrijorătoare despre care ne vorbește doctorul în sociologie Octavian-Mihail Sachelarie. Acesta ne dă exemple de sisteme de educație eficiente în care se urmărește dezvoltarea capacităților copilului pentru a deveni un adult responsabil și independent, despre societatea conflictuală și nevoia solidarizării societății, dar și despre diagnosticul pus asupra societății argeșene și necesitatea imperativă a unui proiect de dezvoltare pe termen lung. 


Ce este cu această agresivitate, această violență din jurul nostru?
- Omul este o ființă egoistă. Este caracteristica biologică a omului. Cât se dezvoltă și cât trebuie să ținem cont de biologic este o discuție foarte lungă. Unii încercăm să ne educăm și să avem o barieră, însă depinde de noi cât reușim să o facem și să fim echilibrați, nu criminali în serie, de exemplu. Ne educăm mai mult sau mai puțin, însă biologicul contează mai mult decât credem noi. Sunt indivizi care nu se pot reeduca. Violatorii, pedofilii și cei foarte violenți nu se pot educa. Povestea cu penitenciarele mă face să râd. Vă dau un exemplu concludent. În Canada, s-a efectuat un program amplu pe violența în familie, în care s-a investit foarte mult și la care au luat parte soți, bărbați. Ei bine, 90% dintre participanții la program, când au ajuns acasă, și-au bătut nevasta. Deci modelul, cum să spun eu, se reproduce. Ce se întâmplă acum este o eroare de neacceptat. S-a dat drumul din pușcării unor recidiviști, care, cum au scăpat, au violat. Sunt oameni care trebuie izolați, chiar dacă ne costă mult această procedură. Sunt oameni care trebuie ținuți izolați, asta nu înseamnă să nu le dai să mănânce sau să bea apă, dar nu poți avea speranțe că se vor îndrepta. 


 Cum caracterizați societatea actuală?
- Nu doar românul, întreaga societate umană este într-o criză, sigur, pe alte paliere, pentru că fiecare are nivelul său de dezvoltare. Este o criză de identitate, de viitor, de repere, poate fi o criză chiar și de prea mult bine. Omul se plictisește, nu își găsește astâmpărul. 
Mai este ceva, Constituția europeană are o mare hibă. Nu găsiți acolo un rând, o mențiune despre religiozitate, despre creștinism, în ultimă instanță. Deci care este liantul care să unească ceva? Civilizația?! Este vorba de o solidaritate pur tehnică. Cultură?! Nu putem, suntem diferiți între noi și așa și trebuie. Care ar trebui să fie liantul care să unească populația Europei? Eu cred că religia. Atâta mai avem! Uitați-vă că toate instituțiile statului scad în sondaje. Nu mai există nicio afectivitate față de anumite domenii. Atunci rămâne religia, credința în ceva. Poți să ai Dumnezeul tău, însă eu cred că religiozitatea înseamnă dorința de a face bine. Toate religiile, inclusiv Coranul, sunt absolut superbe și de comun acord pe niște chestiuni. Că fiecare religie are nebunii ei, asta e o altă problemă. O religiozitate nu poate să apară instantaneu, cum nicio cultură nu se poate dezvolta peste noapte, pentru că ea trebuie reluată, educată și învățată. Văd religiozitatea ca o chestiune de intimitate. Vezi duminica cum vin la slujbe, să se închine... Aiurea! Eu cred că o fac doar pentru că așa dă bine. Înainte de ’89 se ascundeau ca să nu îi vadă partidul, acum zic că așa își spală păcatele. 
România nu suferă doar de un proiect de țară. Suferă de o invidie și o nepăsare intelectuală, care duce la o nenorocire de amestec de valori și nonvalori, la lipsa unei ierarhii, care înseamnă punerea unui om acolo unde trebuie. Nu poți să plătești un academician ca pe un muncitor! 


 Și Argeșul cum îl vedeți, ca sociolog?
- Este într-un mic regres, pentru că, din ce constat eu, nu este vorba de lipsa unor resurse, ci dorința de a face niște lucruri mai importante. Nu avem proiecte grandioase, cu toate că modele în România sunt. Ar trebui să avem o viziune pe termen lung, să ne întrebăm cum va arăta Argeșul peste 50 de ani, dar nu există un asemenea proiect, o asemenea strategie de dezvoltare. Noi ne uităm doar la mâine. Aș vrea să începem de la o diagnoză socială foarte clară a României. Cineva să se apuce și să spună adevărul. 
E în regulă să ne punem în valoare personalitățile. Argeșul a dat enorm. Am avut oameni care au făcut lucruri ce au depășit viața lor. Ia-l pe Ion C. Brătainu, probabil cel mai mare om de stat pe care l-am avut. Noi ce facem, cu ce contribuim? Ia-i pe Golești care au murit săraci și au dat tot pentru neamul ăsta.


 Cum definiți societatea argeșeană în trei puncte? 
- În toată societatea românească pot spune că avem lipsă de proiect, conflict social și absența viziunii asupra viitorului posibil. Județul Argeș are un potenițal extraordinar și oamenii care trebuie. 


 Ce nu are?
- Fenomenul este că se pleacă din țară. Este o dramă extraordinară. Nu pleacă nimeni de acasă de bine. Câți olimpici avem? 1.000. O națiune întreagă nu reușește să îi țină pe copiii ăștia acasă? Nu e neapărat nevoia de bani. Ei vor să aibă laboratoare dotate, să fie recunoscuți și puși acolo unde trebuie, dar nu cu salariul minim pe economie. Oamenii cu capacitate nu pleacă neapărat pentru bani, ci din nevoia de stimă de sine, de respect. Nu poți să faci filozofie și cercetare cu gândul că nu ai ce pune pe masă și nici când ești umilit. 


 Cum îl împiedici să plece?
- Plătește munca! Planificare și să plătești munca în mod real! Nu să le dai ajutor social. Există lege să îi pună la muncă. Legi avem, dar nu se respectă. Unuia înzestrat cu aptitudini reale, și avem destui, nu îi dai atât. 
Orice muncă utilă este ok, aici trebuie să ajungem. De la vidanjor, considerată o muncă rușinoasă, toți oamenii să aibă un nivel de trai decent. Or fi 10% bogați, dar toată lumea ar trebui să trăiască decent, pe baza muncii pe care o prestează. Dar nu vom reuși! Atâta timp cât se păstrează aceeași societate conflictuală nu se va reuși.


 La ce vă referiți când spuneți societate conflictuală?
- De la conflictele la nivelul statului până jos. Statul, la noi, nu este un coordonator al dezvoltării. La noi statul a devenit un dictator, un mâncător de bani - și îl folosesc unii bine mersi - și nu face decât să conflictualizeze societatea românească, ducând la intoleranță. De unde derivă lipsa de educație, de capacitate de a asculta, de a comunica, de a fi de acord cu cel din fața ta fără a fi de aceeași părere cu tine. Fără solidarizare nu se poate face nimic. 


 Aceste conflicte sunt create și de diferențele salariale dintre stat și privat? 
- Această măsură a dus și la un conflict între categoriile socio-profesionale: medici – profesori, profesori - bibliotecari etc. Mediul privat dă tonul și dezvoltă România. În sistemul bugetar, care este prea mare, în opinia mea, era momentul să se facă o ierarhie foarte serioasă, iar cu asta vin în contradicție cu legea unitară a salarizării. Ce înseamnă asta?! Sunt doi angajați cu aceeași funcție și același grad pe același salariu, doar că unul dintre ei face mai mult. Este în regulă să majorezi, pentru că salariile erau proaste, însă care sunt criteriile de evaluare și ce trebuie să facă omul în plus? Aceste măriri reprezintă o chestiune care o să ne coste prin rapiditatea de creștere. Măsura trebuia realizată în niște ani. Câte 5% pe an și pe o reglementare a muncii. 


 Unde duc toate aceste mișcări de stradă, destul de frecvente în ultima perioadă?
- Democrație înseamnă să asculți o majoritate. Dacă o să continuăm așa, e anarhie. Sunt oameni care au câștigat puterea. Votul este mijlocul democratic prin care cineva a fost ales. Nu îți place, îi taxezi la următoarea rundă de alegeri. Sunt convins că mare parte din cei care au ieșit în stradă nici nu au votat. Nu îți place mustața lui Dragnea, ieși la demonstrație! Nu se face așa! Dacă nu îți convine, există platforme democratice, societate civilă prin care se poate discuta. Dar ei știu doar să spună NU. De ce nu vii, mai ales cei din opoziție, cu un alt proiect, cu soluții?! Dom’le, ăștia nu fac bine și atunci oamenii încep să gândească. Eu nu am văzut niciun proiect alternativ!


 Ce facem cu cei care vin din urmă, cu copiii?
- Aici este marea problemă a României. Nu se mai învață nimic. Se vorbea că tinerii nu mai citesc. Și atunci s-a venit cu propunerea de a da vouchere pentru a își cumpăra cărți. Degeaba îl dai, pentru că românul nostru tot va găsi soluția să își cumpere varză în loc de carte, pentru că o carte nu îi spune nimic. Copiii noștri trebuie să fie învățați cu lectura. Trebuie să îi citești. Câte familii mai citesc copiilor?
Baza culturală este necesară, pentru că nu se poate construi pe nimic. Trebuie să fim foarte conștienți de niște proiecte necesare realizate pe mai mulți ani.

 
 Cum este acum sistemul de învățământ?
- Avem un copil. Ce iese el din sistemul actual de învățământ? Ar trebui să știm care este scopul sistemului. Individul să fie utilitar, racordat la nevoile industriei, pentru că vrei să îl pregătești pentru un loc de muncă sau să faci un filozof din el? Nu reușim să avem un învățământ inteligent. Să vă dau un exemplu. Știți că elvețienii în ciclul primar nu fac ecuații de gradul trei? Nu asta îi face fericiți. Noțiuni de buget de familie, noțiuni elementare de realizare a unei firme. Îi cresc capacitatea de a se dezvolta într-un mediu! La noi, instrucția este egal educație. Una e să îi bagi informații pe gât, alta să îl înveți să trăiască într-un mediu.


 Care este soluția?
- Elita intelectuală, care mai este, are niște probleme pro-sociale. Este momentul să iasă acum și să orienteze oamenii aceștia. În perioada interbelică să știi că toate marile personalități au făcut asta, de la Mircea Eliade la Dimitrie Gusti și Mircea Vulcănescu. Mircea Eliade a susținut niște conferințe radiofonice, superbe, pe limbajul comun, de la industrie, la arheologie, de la arheologie la bibliotecă și așa mai departe. 


 Ce se urmărește prin toată această dezorganizare a sistemului de educație și impredictibilitatea pe care o simțim acum?
- Scopul este să fie eliminat spiritul critic și să asculți comanda. Noi uităm să mai gândim cu capul nostru  și să facem o judecată pe baza a ceea ce noi suntem. Noi nu mai avem controlul asupra unor noțiuni. Nu mai avem milă de cel de lângă noi. Omul este o persoană a dialogului, a opiniilor divergente. Asta nu înseamnă că, dacă ai o opinie contrară, ne dăm în cap sau trebuie să ne eliminăm. Contrariile dau dezvoltarea! 


 Vezi oameni vorbind singuri pe stradă, crește numărul depresiilor. Ce se întâmplă?
- Este o patologie socială. Sunt foarte mulți cu probleme prihologice și unele de sorginte psihiatrică, Aceștia cedează stresului și imprevizibilității, nu fac față schimbărilor. Este un fenomen social destul de vizibil, semnificativ. 


 Ce se întâmplă cu toată această schimbare de rol dintre femeie și bărbat?
- Sunt niște teorii acum, fără glumă, care pun în evidență faptul că masculinitatea este în pierdere masivă, vorbesc referitor la capacitatea de reproducere. Pe o parte, bărbații sunt efeminați și femeile prea băgate la uniformă. Lucrurile sunt mult mai grave și mai observabile la bărbați decât la femei. Un bărbat nu trebuie să fie Miss Univers. Un bărbat trebuie să fie stâlpul casei, să aibă o alură de siguranță. Sunt niște pierderi la nivel de ADN pe care le suportăm, nu știu cauza, însă lucrurile sunt evidente. Nici reacția din partea femeilor nu este foarte convingătoare.