Învăţăturile ÎPS Calinic în Postul Sfânt al Crăciunului

Învăţăturile ÎPS Calinic în Postul Sfânt al Crăciunului:
„Cel mai mare păcat este să te uiți de sus în jos la oameni și să-i privești cu ironie îmbinată cu sarcasm și dispreț!”

În posturile mari de peste an, Înalt Preasfinția Sa Calinic, Arhiepiscop de Argeș și Muscel se retrage la rugăciune și meditație arhierească la căsuța sa din Oiești. În liniște și post, frământat de tristețile și neputințele celor slabi, de răutatea care pe furiș își face loc între semenii noștri, de faptul că trăim vremuri în care cruzimea a devenit virtute, iar minciuna este pusă la loc de cinste, părintele Argeșului și Muscelului ne-a dat câteva povețe care să ne fie de folos. Mai mult, Înalt Preasfințitul Calinic ne-a sfătuit ce anume trebuie să evităm în Postul Crăciunului, ne-a vorbit despre păcatele moderne și ne-a povestit cum, tainic, Dumnezeu lucrează în fiecare clipă pentru oameni, prin întreaga sa zidire și creație! 

Ce trebuie să evităm în Postul cel mai important de peste an, acela al Nașterii Domnului Hristos?
- În domeniul sau lumea spiritului, să evităm: gândurile păcătoase, ființele care ne ispitesc în fel și chip și drumurile lungi și primejdioase. În lumea materială, să evităm: osteneala dusă la extrem - adică tot muncă și iarăși muncă, fără oleacă de odihnă -, stomacul prea plin și scârbele de tot felul: mâniile, ura, fumatul, băutul peste măsură, jocurile de noroc și altele asemenea acestora. Să evităm să fim pisălogi și morocănoși cu cei de lângă noi!

Au apărut păcate noi, moderne? 
- Foarte multe păcate moderne! Cel mai mare este să te uiți de sus în jos la oameni și să-i privești cu ironie îmbinată cu sarcasm și dispreț, să pupi mâinile la cucoane când sunt înmănușate, să spui „sărut mâna” la cucoane și la cler și să nu o faci nici pe departe. Să fumezi în timpul orelor de muncă pentru a te vicleni că muncești. Știți câte ore se pierd pe mapamond cu fumatul? Să primești bani fără să ai acoperirea muncii prestate... și mai ziceți și dumneavoastră! 

 

„De frica vorbelor, de trei ani n-am mai dat pe la spital”


Trăim în vremuri în care la modă este purificarea. Consumăm anumite alimente, ne purificăm, luăm anumite leacuri, ne purificăm...
- Este o întreagă literatură de specialitate care ne arată drumul spre purificare. Este purificare spirituală, prin practicarea unui meniu „dumnezeiesc”. Credința, Nădejdea, Dragostea, rugăciunea simplă și directă, la obiect, fără să se bată câmpii, meditația duhovnicească, cititul de cărți de zidire sufletească, literatură, știință. Purificarea trupească materială este o lucrare anevoioasă. Ca și cele de mai sus. Mai ales că este greu să „pui” măgarul la ascultare! E greu să auzi „lingura mică, măi Calinic!”. Sau să auzi un medic de la Polisano unde am fost operat: „Dă jos găleata, Părinte”! Tot mă uitam să văd prin jur găleata, dar doctorul o ținea una și bună: „Nu, domnule părinte, nu simți găleata?” De frica vorbelor, chiar la chemarea doctorului Victor Costache, care m-a operat, ca să consulte, de trei ani n-am mai dat pe la spital. Mai am de dat jos jumătate de „găleată”! Vă îndemn serviți bun și puțin, cu bucurie și jale, că Dumnezeu nu se bucură să stea și El la masă cu noi obișnuit! El ne invită mereu la Prânzul Ceresc, Sfânta Împărtășanie și, în loc să ne guste El, Îl gustăm noi. Trebuie să îi mulțumim Domnului Dumnezeu când ne împărtășim de darurile sale cerești și pământești. Atunci ne purificăm cu adevărat!
 
Dumnezeu lucrează prin oameni să salveze alți oameni?
- Cu adevărat, Domnul Dumnezeu are miliarde și miliarde de procedee pe care le folosește când știe că este necesar, fie în mod direct, fie prin îngeri, sfinți sau oarecare dintre oamenii pe care îi alege. Mai mult, se cunosc din viața sfântă, cum Domnul Dumnezeu folosește regnul mineral, vegetal, animal și uman. Pot spune clar, cu vii mulțumiri către Dumnezeul Iubirii, că la mine se potrivește vorba noastră românească „Dumnezeu face cuib la barza (bărzoi) chioară”. Una hazlie. Când eram micuț, stăteam cu mama când mulgea vacile și plângeam cu foc mare când vedeam cum mama dădea tot laptele la vecinele care stăteau cu oala de lut ca să fie umplute, iar mie nu-mi prea rămânea. Când răcneam mai tare, o vacă a venit la mine, m-a luat în coarne și m-a aruncat peste gard. Spaimă mare pe mine, dar hohote de râs de la mama că a scăpat de plângăreț. De atunci am suferit din cauza inimii, că un corn a intrat puțin în dreptul inimii! Vedeți m-a împuns în inimă, ca să mă învăț minte!

 

„Doar un ignorant și un prostovan fac praf și pulbere pacea și bucuria altora”


De ce sunt oamenii triști, nemulțumiți și nefericiți? Au prea mult și au uitat să se bucure? Au prea puțin?
- Tristețea este o stare care bântuie întreaga lume, chiar și pe cei care fac haz de necaz, comicăriile la teatru, glume cu sau fără perdea. Tristețea este o stare neagră a spiritului. Se vindecă ieșind în natură, citind, cântând și ascultând muzica potrivită. Dacă ești mâhnit și pui romanțe - rozătoare la temelia bucuriei - n-am făcut nimic. Ne dăm cu stângul în dreptul și invers. Tristețea vine din nemulţumirile și nemulțumirea din suferințele zilnice, că ne tot lipsesc cele de trebuință sau nu ne mai ajung poftele noastre cele nesățioase. Este vorba de un viciu și lipsa de educație. Zicea unul că doar un ignorant și un prostovan fac praf și pulbere pacea și bucuria altora! Să fugim de să rupem pământul de astfel de oameni.

Este iubirea singura noastră obligație?
- Iubirea cuprinde totul, adică tot ce este în Cer și pe Pământ! Întregul Univers sau Cosmos viază doar prin Iubire și știm că Dumnezeu este Iubire! Și el a zidit totul din Iubirea sa Dumnezeiască. Dacă noi suntem în iubirea sfântă, dumnezeiască construim la armonia Universului și putem spune că nu este o obligație oarecare, ci este porunca cea mai mare. Sfinții Ioan Evanghelistul în capitolele 14,15,16 și 17 din Evanghelie și Sfântul Pavel Apostolul Neamurilor în Epistola I către Corinteni capitolul 13 închină un imn Iubirii lui Dumnezeu către noi oamenii, dar și iubirea noastră către Domnul Dumnezeu. Pot spune că Dumnezeu coboară din Ceruri cu iubirea sa Dumnezeiască, iar noi, pământenii ne urcăm cu iubirea noastră și ne întâlnim pe drumul iubirii veșnice din care ne împărtășim împreună! 

„Toate rânduielile sunt făcute pentru îndreptarea noastră, și nu pentru a înspăimânta pe cineva”


Ce poate face biserica pentru a atinge acest obiectiv, de a fi privită cu iubire, și nu cu teamă?
- Este o chestiune fundamentală! Lumea, uneori, și altădată deseori, a văzut în Biserică o instituție cu principii clare, solide, biblice, patristice și după canoanele bisericești de la Sinoadele Ecumenice, particulare, locale și multe alte sfaturi ale duhovnicilor, care săracii, au adăugat și ei în timp cu tălmăciri pe înțelesul tuturor, încât răsufli din greu spunând că până la Dumnezeu te mănâncă „sfinții”! Ca să nu intru într-un labirint și să dau de firul Ariadnei, o voi da pe scurtătură, spunând că: toate rânduielile sunt făcute pentru îndreptarea noastră, și nu pentru a înspăimânta pe cineva, cu toți diavolii din Infern. Este o mare greșeală să sperii lumea, că și așa este destul de amărâtă de necazurile vieții. Dumnezeu este Iubire! Împărăția lui este Împărăția Iubirii! Destinația noastră este fericirea pământească și cerească deopotrivă și trebuie să găsim calea cea mai potrivită, dreaptă, directă de a atinge scopul vieții noastre: mântuirea adică bucuria de a fi împreună cu Domnul Dumnezeu. Ca să încurajez lumea, spun: mă duc bucuros și în iad, dar nu singur! Să fie și Dumnezeu cu mine! Atunci nu mă mai tem de nimic! Cred nestrămutat că Domnul Dumnezeu nu ne va lăsa singuri, nici aici pe Pâmânt și nici când ne vom duce în Împărăția Lui! Trebuie să ne considerăm niște răsfățați de Domnul Iisus Hristos, că El, mereu și în fiecare an, de Crăciun, se întrupează și vine în vatra noastră, ca să nu mai fim singuri, descurajați și plini de frică. Așadar cu Domnul Dumnezeu înainte!


Sunt poftit să las de săptămânalul „Ancheta” 10 îndemnuri adresate argeșenilor și muscelenilor:


1. Să ne facem rugăciunile în fiecare zi de dimineață și să repetăm mulțumirile către Domnul Dumnezeu, că ne-a readus în viață, la fiecare răsărit de soare.
2. Să mulțumim Domnului Dumnezeu că nu au fost cutremure, că nu s-a pornit război, că n-au venit ape asupra noastră sau asupra omenirii.
3. Să mulțumim Domnului că s-a milostivit și nu ne-am îmbolnăvit sau paralizat.
4. Să rugăm pe Domnul Dumnezeu ca să dea spor binecuvântat conducătorilor tuturor națiunilor lumii de a veghea la pacea lumii și să evite un cataclism nuclear și să nu fie reacție atomică în lanț, pentru a evita distrugerea lumii.
5. Să răspundem cu rapiditate la cererile săracilor, bolnavilor, celor neajutorați, înstrăinați și să participăm la ajutorarea lor permanentă, nu doar cu ocazii festive și să nu facem din filantropie un festivism găunos!
6. Să avem grijă de ocrotirea mediului înconjurător și să nu agresăm natura în niciun fel.
7. Să plantăm pe terenuri nefertile, alunecătoare, copacii care susțin terenurile care aleargă la vale, miraculoșii salcâmi, care sunt buni pentru că au și un înalt grad melifer.
8. Să ne consolidăm familia în vatra românească, cu gândul de a mări numărul copiilor, mai ales că, demografic, suntem în tristă și ireparabilă scădere.
9. Să sprijinim toți, cât putem, gradul de pregătire în educația pruncilor și a tinerilor români, ajutând familiile care au nevoie de un plus de priveghere socială și religioasă.
10. Să fim solidari, ca români ortodocși, având grijă ca nimeni să nu sufere de bolile veacului: tristețea, înstrăinarea,singurătatea, ura confesională și etnică, respectând pe orice ființă, ca zidire supremă a Domnului Dumnezeu! 

 

 

Sursa: Săptămânalul Ancheta