Spitalul Pitești! Legat de pat şi tratat cu pastile de 3 lei - Mort după externare

„Nu vreau bani, nu vreau despăgubiri, tot ce îmi doresc este doar ca alţi pacienţi ai Spitalului Judeţean de Urgenţă să nu treacă prin ce a trecut tatăl meu.”, aşa îşi începe povestea Elena Rebej, aflată încă în doliu după moartea părintelui său, deces survenit în data de 21 februarie, pe un pat de spital. În experienţa sa tristă, care s-a concretizat într-o sesizare la Colegiul Medicilor Argeş, făcută pe 5 martie, regăsim practic o variantă (a câta oare?) a celebrului film „Moartea dlui  Lăzărescu” - o expunere cinematografică a realităţii brutale din spitalele noastre. 

Calvarul lui Gheorghe Rebej - Dumnezeu să îl odihnească! - a început pe data de 7 februarie, când a fost internat în urma unui atac cerebral, care provocase şi o paralizie pe partea dreaptă a corpului. Dat fiind diagnosticul, a fost internat pe secţia de neurologie a Spitalului Judeţean Argeş, sub observaţia medicului specialist Adriana Enache. A stat pe această secţie 12 zile, timp în care i s-a mai ameliorat starea, iar familia a sperat că îl va lua acasă pe picioare, însă, din nefericire, a ajuns în căminul său aşezat într-un sicriu. 


 

Toţi pacienţii de la neurologie - legaţi de pat


„Am avut toată încrederea că va fi bine. Am stat zi de zi lângă patul tatălui meu, timp de 6-7 ore. Se învăţaseră atât de mult infirmierele şi asistentele cu mine, încât doar deschideau uşa salonului şi mă întrebau dacă este totul bine. Eu le dădeam apă pacienţilor, le chemam pe asistente să le scoată perfuziile... Ce m-a şocat a fost faptul că toţi erau legaţi de pat, de mâini şi de picioare, cu diferite bucăţi de material textil, chiar dacă unii erau paralizaţi. Şi tatăl meu stătea aşa, iar când am întrebat de ce fac asta, mi s-a spus că tata se poate ridica şi îi poate scoate perfuzia sau sonda unui coleg de salon, iar eu am acceptat această explicaţie şi l-am lăsat aşa legat. Gândind la rece, mă întreb şi eu de ce m-am lăsat aşa uşor păcălită?!

Comunicarea medic-pacient sau aparţinător este zero. Prima dată când am vorbit cu doamna dr. Adriana Enache a fost în ziua internării. A fost foarte lapidară şi nu a intrat în detalii. Mi-a spus că ar putea avea şi ceva la inimă, dar nu a dispus investigaţii suplimentare. Cred că dacă era mai atentă la starea pacientului şi îi făcea analize complete, precum o electrocardiogramă, acum tatăl meu era în viaţă. Nu sunt medic, dar din ce mi s-a explicat, există o legătură strânsă între inimă şi creier, aşa că se impunea extinderea investigaţiilor şi pe cardiologie. A doua oară când am văzut-o a fost la 8 zile după internare şi asta, pentru că am căutat-o insistent. Din spatele biroului, de la distanţă, mi-a spus că tatăl meu este bine şi că va avea nevoie de recuperare. Asta m-a liniştit, pentru că şi el era mai bine, începuse să se mişte, să vorbească şi eram convinsă că nu vor fi probleme. În ultimele zile de spitalizare, doctora Enache nici nu a mai trecut pe la el, cum să îi ştie starea de sănătate?! Mi s-a părut că tratează cu atâta indiferenţă cazurile! Acum îmi reproşez că nu am încercat să îl transfer la un spital din Bucureşti mai din timp. Medicii ar trebui să nu se mai considere semizei şi atotştiutori, iar dacă simt că îi depăşeşte o situaţie să ceară ajutor sau să spună că mai bine sunt mutaţi la alt spital. Trebuie să înţeleagă că pacienţii sunt oameni, indiferent de vârstă, nu cifre într-o statistică sau obiecte, sunt fiinţe importante pentru familiile lor şi au nevoie de ajutor. Nimeni nu merge în spital din plăcere! Tatăl meu era în putere înainte de acest accident vascular, deşi avea 73 de ani”, îşi continuă Elena Rebej povestea. 

 

 

După 5 zile nu mai avea niciun medicament


Un alt episod trăit în cele 12 zile este legat de tratamentul administrat pacientului. „Stând zi de zi, timp de 6-7 ore în salon, observam ceea ce se întâmplă şi care sunt procedurile. Fiecare pacient avea cutia lui de tratament. La cinci zile de la internare am observat că la tatăl meu nu mai era nimic. Mi s-a părut imposibil ca un bolnav cu AVC să încheie tratamentul în 5 zile, aşa că le-am cerut să îmi spună dacă mai este nevoie de ceva, ca să mă duc să îi cumpăr. Mi s-a spus că au tot ce le trebuie, dar nu a apărut nimic în cutia lui. De asemenea, am un decont din ziua în care a făcut stopul cardio-respirator în ambulanţă, şi figurează cu tratament în valoare de 3 lei. Păi nici aspirină nu iei de banii ăştia, cu atât mai puţin medicamente pentru un pacient în stare gravă”, mai declară Elena Rebej. 

 

 

Am avut noroc că funcţiona tomograful


Deşi în ultimii doi ani s-au făcut numeroase investiţii, mai există multe probleme în cadrul celei mai mari unităţi spitaliceşti din judeţ. „Am avut noroc că   funcţiona tomograful în ziua în care tatăl meu a făcut atacul cerebral. Mi-au spus cei din spital că sunt zile întregi când nu funcţionează şi e un singur tomograf pe toată unitatea.”, dezvăluie Elena Rebej. Cel puţin  în această privinţă sunt ceva şanse de remediere, dat fiind faptul că Consiliul Judeţean Argeş a pus pe listă achiziţia unui nou computer tomograf în acest an, dat fiind faptul că cel actual nu mai face faţă. 

 

 

Extras cu greu de la Spitalul Judeţean pentru a i se face transfer la Floreasca


„Cum e posibil ca la ora 11.00 să scrie pe fişa de externare că este bine şi la o oră după aceea să facă stop cardio-respirator, chiar în ambulanţă?! Este un mister pentru mine. Aici, la Neurologie, am observat că este o regulă, indiferent de starea pacientului, de diagnosticul pus, la 11 zile de la internare acesta este externat. Nimeni din familie nu este anunţat. Dacă nu are familie, ce fac cu el?! Îl aruncă în stradă?! Nu m-a chemat nimeni să mi se spună ce va urma, ce tratament are nevoie, pentru cât timp, ce stare are... Pe bilet apare «continuarea recuperării», în condiţiile în care nu a făcut aşa ceva. Eu am cerut să i se mai prelungească o zi internarea, ca să îl pot duce apoi la Spitalul de Recuperare de la Ştefăneşti, să facă terapie. În ziua externării, pe 19 februarie, nu mi s-a dat voie să intru în spital şi nici nu am fost anunţată când a plecat tatăl meu. Am fost sunată ulterior de la Ştefăneşti şi mi s-a spus că tatăl meu este grav şi a făcut stop cardio-respirator. Cred că l-au trimis pe Ambulanţă fără medic, nu i-au făcut şi lui un calmant, nu l-au pregătit cu nimic... Mă gândesc că s-a speriat neştiind ce i se întâmplă... A fost întors la Judeţean şi băgat pe Urgenţă, unde am trăit o altă experienţă neplăcută, fiind şocată de nepăsarea medicilor. Apoi a fost dus la Terapie Intensivă, unde i s-au dat şanse minime de supravieţuire. Atunci, când am aflat prognosticul sumbru, m-am mobilizat şi am reuşit să îi obţin transferul la Spitalul Floreasca, doar că cei de la Piteşti nu au vrut să aprobe transferul, deoarece nu aveau actele şi fişa pacientului pregătită. De la 16.00 până la 19.30 am alergat de la un etaj la altul după actele necesare transferului şi obţinerea ştampilelor. Tatăl meu, un pacient internat 12 zile în spital, nu avea niciun act. Până la urmă am plecat şi i s-a transmis medicului de la Floreasca o poză pe mesagerie, de pe fişa de spitalizare. A doua zi a venit sora mea cu dosarul. Pacienţii nu sunt proprietatea lor privată să  se opună unui transfer care este în interesul acestuia. În asemenea situaţii, şansele se măsoară în secunde. Eu am stat 3 ore să îi fac rost de actele necesare, ca să nu mai pomenesc de reticenţa de care m-am lovit.”

 

 

A plecat cu şanse 0 de la Piteşti şi a mai trăit 3 zile la Floreasca


„La Spitalul Floreasca au reuşit să îl mai ţină în viaţă timp de 3 zile. Aici am aflat că avea analizele praf, după multe investigaţii efectuate în Floreasca, în intervalul 20.30, când a ajuns, şi 2.00 dimineaţa, în condiţiile în care, în aceeaşi zi, la Piteşti, analizele lui erau foarte bune. Mi s-a spus că problema principală era un cheag foarte mare la inimă, el care nu avusese niciodată probleme cardiace. În fişa de pe Urgenţă de la Piteşti scrie de sechele infarct miocardic acut produs în urmă cu 2-4 săptămâni. Am observat o mare diferenţă între Piteşti şi Floreasca. Acolo erau echipe mixte de specialişti, care în fiecare zi se consultau pe cazul tatălui meu. Era şi neurolog, şi cardiolog. În plus, de fiecare dată mă chemau şi mă informau asupra evoluţiei pacientului, ceea ce aici nu s-a întâmplat niciodată.”, îşi încheie istorisirea amară Elena Rebej. 

 

 

 Am expus familiei, destul de amănunţit, diagnosticul de boală neurologică şi de boală cronică cardiacă


Medicul specialist Adriana Enache îşi expune, la rândul său, povestea în cazul pacientului Gheorghe Rebej, explicînd modul în care a fost tratat în cele 12 zile de spitalizare, sub observaţia sa. Deşi nu pomeneşte de modul în care erau ţinuţi pacienţii, legat de pat, domnia sa declară că a comunicat constant cu familia, şi-a vizitat zilnic pacientul şi i-a informat şi cu privire la problemele cardiace. 
“Programul de lucru al nostru, medici ai Spitalului Judeţean de Urgenţă Piteşti, este foarte aglomerat, deoarece secţia de Neurologie este unică pentru întreg judeţul Argeş. O gardă de 24 de ore se continuă (fără pauză) cu un program normal de lucru de  7 ore, a doua zi; în total 30 de ore, încontinuu ceea ce este deja supraomenesc şi peste normele din codul muncii. 
Despre plângerea înaintată de Colegiului Medicilor Argeş, de către familia pacientului Rebej Gheorghe în data de 5.03.2019, am aflat de la dumneavoastră. Pacientul a fost consultat şi internat de mine în garda din data de 7 februarie 2019, cu diagnosticul:
1. „Accident vascular ischemic acut de arteră cerebrală (ACM) cu paralizie totală dreapta şi limbaj imposibil (afazie totală)”  
2. Sechele AVC în teritoriul ACM 
3. Fibrilaţie atrială
4. Boală coronariană ischemică
Precizez că electrocardiograma s-a efectuat încă de la sosirea pacientului în serviciul UPU şi arăta modificări ischemice cronice, despre care am cerut relaţii familiei (pacientul fiind cu limbaj absent). Familia pacientului nu a putut da relaţii despre afecţiunile preexistente şi dacă urma vreun tratament până în momentul internării. Am expus familiei, destul de amănunţit, diagnosticul de boală neurologică şi de boală cronică cardiacă, precum şi complicaţiile care pot surveni. La tratamentul efectuat, evoluţia pacientului a fost vizibil favorabilă, a doua zi având remisia parţială a deficitului motor şi a tulburării de limbaj, încât în ziua 5 forţa musculară = 3/5. 
Pacientul Rebej Gheorghe, ca şi ceilalţi pacienţi internaţi a fost consultat de mine în fiecare zi şi i-am prescris zilnic medicaţia adaptată stării de sănătate. Deşi evoluţia oacientului a fost favorabilă termenul de spitaizare a fost de 12 zile, deoarece familia a cerut transferul într-un spital de boli cronice, în loc de externarea la domiciliul. În urma discuţiilor cu familia şi cu avizul dr. Avramaescu Carmen, cu care am luat personal legătura telefonic, în data de 18.02.2019, am stabilit data trasferului 19.02.2019, şi am anunţat personal, telefonic, familia, despre data transferului, care se va face cu Ambulanţa. Pacientul a fost transferat la Spitalul Ştefăneşti în data de 19.02.2019, cu bilet internare, în care se menţionează ce tratament trebuie urmat şi recomandarea de continuare a gimnasticii medicale şi cu formular de fişă de transfer interclinic. Din înscrisurile dr. Avramaescu, respectiv Bilet de Trimitere către UPU – Piteşti, reiese că pacientul a prezentat  o criză convulsivă tonico – clonică la sosirea în Spitalul de Boli Cronice Ştefăneşti. La întoarcerea pacientului în UPU în data de 19.02.2019, medicul de gardă de la Neurologie, dr. Costea Casiana, consmenează: „pacient conştient, cu hemiplegie drepată, criză eplieptică remisă”, iar evaluarea cardiologică (dr. Blăjan Daniel) consemnează „sechele infarct miocardic. Anevrism apical trombozat al VS şi pacientul este reinternat.”,
declară dr. Adriana Enache. 

 

 

 

Conducerea Spitalului cere note explicative personalului direct implicat


În acest context, am solicitat şi un punct de vedere Spitalului Judeţean Argeş, dar şi medicului Adriana Enache, la care se face referire. „Ca urmare a aspectelor semnalate de dumneavoastră, conducerea Spitalului Judeţean de Urgenţă Piteşti s-a autosesizat, abordând  procedura internă de analiză a cazului semnalat. În acest moment, se află în desfăşurare această procedură (s-au solicitat note explicative personalului medical implicat direct în cazul de faţă), urmând ca aceste documente să facă obiectul analizei Colegiului Medicilor, conform atribuţiilor legale. După finalizarea acestor etape, vă vom comunica punctul de vedere al Spitalului Judeţean de Urgenţă Piteşti.”, este răspunsul primit de la conducerea unităţii. 

 

Sursa: Saptamanalul Ancheta