Superstiții de Sfântul Ilie: Ce NU e bine să faci în această zi

Data de 20 iulie este ziua de celebrare a zeului solar (Sânt-Ilie), considerată a fi mijlocul sezonului pastoral. Sânt-Ilie, ca şi Sân-George şi Sâmedru, este o divinitate populară care a preluat numele şi data celebrării de la un sfânt creştin, Sfântul Prooroc Iile. În Panteonul românesc Sânt-Ilie este o divinitate a Soarelui şi a focului, identificată cu Helios din mitologia greacă şi cu Gebeleizis din mitologia geto-dacă. În popor sunt numeroase superstiţii legate de ziua de 20 iulie, ziua Sfântului Ilie.

Sfântul Ilie a trăit în Regatul de Nord al lui Israel, în vremea domniei regelui Ahab. El a fost fiul preotului Sovac din Tesvi (din neamul lui Aaron) şi a trăit cu mai bine de 800 de ani înainte de Hristos. În Vechiul Testament se vorbește despre faptele lui minunate în cărţile numite Regi. Sfântul Ilie a fost ales de Dumnezeu să certe aspru pe regele Ahab şi pe cei care-l urmau pe calea păgânească a adorării lui Baal.

Sfântul Ilie a fost hrănit în chip minunat de corbi pe când era retras la pârâul Cherit şi de un înger pe drumul spre Muntele Horeb. Datorită rugăciunii sale, Dumnezeu a oprit ploaia timp de trei ani şi jumătate, a înmulţit făina şi uleiul văduvei din Sarepta Sidonului şi l-a înviat pe fiul ei. Apoi, a chemat foc din cer prin care a ars jertfă adusă de el lui Dumnezeu, a înlăturat cultul zeului Baal.

Sfântul Ilie este reprezentat iconografic, cel mai adesea, fie în gura peşterii sale (hrănit de corb) sau în carul de foc (în care a fost răpit la cer). Sfântul Ilie este mai este considerat şi protopărintele monahismului creştin.

Datorită minunilor pe care Sfântul Ilie le-a săvârşit în decursul vieţii sale, acesta a fost trecut în rândul sfinţilor de Biserica Ortodoxă. Sfântul Ilie a fost investit de popor cu atributele zeilor fulgerelor şi a tunetelor.

La fel ca şi în cazul acelor zei, Sfântul Ilie mână un car de foc în timpul furtunilor când trimite fulgerele către cei păcătoşi şi către diavoli. La trăsură sunt înhămaţi doi sau patru cai albi, înaripaţi. Pe cer, Sfântul Ilie aleargă printre nori, unde tună, fulgeră şi trăsneşte.

Pentru a se asigura că niciun spirit rău nu îi scapă, Ilie trăsneşte în toate locurile unde diavolii s-ar putea ascunde. Conform legendei, pentru a se asigura că Ilie nu distruge lumea, Dumnezeu îl lasă ciung de mâna dreaptă, l-a asurzit sau i-a scos un ochi. În ciuda tuturor acestor lucruri, Ilie continuă să alunge dracii şi să îi omoare cu lovituri de bici de foc pe care îl ţine în mâna stângă.

În timpul furtunii, ferestrele şi uşile caselor trebuie închise, pentru ca niciun spirit rău să nu poată intra înăuntru, iar aşa să nu fie trăsnită. Oamenii cred că spiritele rele trag mai mult la carper, iar tocmai de aceea e bine să nu ai casa de lemn şi nici să nu te adăposteşti sub carpen. Mai mult, pe timpul furtunii oamenii trebuie să stea la luminişuri, deoarece este mai bine să te plouă. La adăposturi toate spiritele rele trag.

O datină strămoşească spune că în timpul furtunii este bine să îţi faci cruce des, deoarece Dumnezeu i-a spus lui Ilie când i-a înmânat biciul ca să lovească în toate, însă nu şi în cruce.

În ajunul zilei de Sfântul Ilie, fetele trebuie să meargă noaptea în locurile unde cânepa este semănată, să se dezbrace şi să se tăvălească goale prin cânepă. Mai apoi, acestea trebuie să se îmbrace repede şi să meargă acasă să doarmă. Iar dacă în timpul nopţii fetele vor visa cânepa verde, la măritiş acestea vor lua flăcăi de bărbaţi. Iar dacă vor visa cânepa uscată, fetele se vor mărita cu oameni bătrâni.

La revărsatul zorilor se obişnuia ca oamenii să culeagă ierburi de leac pe care apoi le duceau acasă şi le puneau la uscat la umbră. Şi alte plante care se foloseau pentru farmece sau vrăji se culegeau în această zi. Se practică şi un ritual după uscarea acestora. Plantele se stropeau cu sânge de cocor tăiat chiar deasupra lor. Astfel, plantele puteau fi folosite de vrăjitoare.

Tot de sărbătoarea Sfântului Ilie se obişnuieşte ca femeile să aducă la biserică busuioc şi să îl pună la iconostas. Pe când slujba se sfârşeşte, acestea îl iau, îi dau foc şi freacă gura copiilor când au bube. În această zi nu se consumă mere noi deoarece mărul este pomul Sfântului Ilie. Dacă în ziua aceasta va tuna, toate alunele vor seca, iar restul fructelor vor face viermi.

De ziua lui Ilie, jertfelnicul bisericii este încărcat cu nenumărate bucate, toate pentru sufletul morţilor. În mediul rural, în unele sate femeile obişnuiesc să ducă la biserică lapte şi vin, iar în timpul zilei se săvârşesc praznice pentru cei trecuţi în nefiinţă. Merele se duc în primul rând la biserică deoarece oamenii cred că doar aşa acestea vor deveni de aur pe lumea cealaltă. Dacă această datină strămoşească nu este păstrată, persoanele care mănâncă mere înainte de Sfântul Ilie va ajunge să culeagă mere pe lumea cealaltă pentru restul eternităţii, iar când va încerca să mănânce din ele, acestea vor pieri dinaintea ochilor.

Unele femei împart porumb fiert sau farfurii pline cu mâncare, împodobite cu flori de vară. De asemenea, cu flori de vară şi legate cu aţă roşie sunt şi cănile pline cu apă.

De Sfântul Ilie, românii îşi aminteau şi de sufletele morţilor, în special de sufletele copiilor morţi. Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele căzute. Astfel, se considera că morţii se veselesc, anunță Romaniatv.net.

De asemenea, în această zi nu se lucrează de teama pagubelor (trăsnete, ploaie, grindină).